Aduceți-i Domnului în dar tinerețea
Tandră, zglobie cu zâmbet pe față
Când totul în tine țîșnește viață.
Nu irosiți în zadar frumusețea!
Frumosul îndată se pierde în ceață,
Căci anii se rup ca un capăt de ață.
Aduceți-i Domnului în dar tinerețea!
Aduceți-i Domnului în dar tinerețea,
Anii frumoși și plini de vigoare
Când ai voinicie și vâna ți-e tare.
Nu așteptați să vă ia bătrânețea!
Ea seamănă mai mult cu o lumânare
Ce-a ars și acuma se stinge și moare.
Aduceți-i Domnului în dar tinerețea!
Aduceți-i Domnului în dar tinerețea
Cu prospețimea ei îmbrăcată în ie,
Când totul miroase-a flori de câmpie.
Nu amânați, că vă ia căruntețea!
Ea nu zăbovește, nu uită să vie.
Suntem precum puful de păpădie.
Aduceți-i Domnului în dar tinerețea!

În fiecare an, la sfârșit de decembrie, în segmentul ortodox moldovenesc din rețelele sociale se discută intens despre când este mai corect a sărbători Nașterea Domnului, pe 25 decembrie sau pe 7 ianuarie.
I. Să pornim de la faptul că toți ortodocșii din R. Moldova, atât cei de stil nou, cât și cei de stil vechi, cântă slujba de Nașterea Domnului din cartea de slujbă Mineiul pe Decembrie, ziua a 25-a. Diferența constă în aceea că, pentru cei ce țin stilul vechi, ziua de 25 decembrie corespunde zilei de 7 ianuarie din calendarul nou. Asta se întâmplă, deoarece între calendarul vechi întârzie față de cel nou cu 13 zile. Începând cu anul 2100, diferența va crește cu încă o zi, ceea ce înseamnă că ortodocșii de stil vechi (dacă vor mai fi atunci) vor serba Nașterea Domnului deja pe 8 ianuarie.
II. A sărbători Nașterea Domnului pe noi sau pe vechi nu este nici virtute, nici păcat. Calendarul nu are sens sacru și, respectiv, nu este incontestabil precum dogmele Bisericii noastre. Prin urmare, ambele calendare sunt acceptabile pentru cultul ortodox și nu greșim cu nimic, atât timp cât ne aflăm în ascultarea unei Biserici canonice, fie ea de stil nou sau vechi. Este adevărat, din punct de vedere practic, stilul nou este mai convenabil. Creștinii ortodocși de stil nou nu au dificultatea de a compara mereu data din Minei cu data din calendarul civil. A trăi după două calendare nu e deloc simplu.
III. Mulți din cei care optează pentru sărbătorirea Crăciunului pe nou, nu înțeleg un lucru elementar: a sărbători Nașterea Domnului pe nou înseamnă a trece pe nou toate sărbătorile cu dată calendaristică fixă, nu doar Crăciunul. Nu poți să sărbătorești Crăciunul pe 25 decembrie, iar Bunavestirea pe 7 aprilie, măcar pentru faptul că între aceste două sărbători mari trebuie să fie un interval de 9 luni, atât cât a durat de la zămislirea (întruparea) Cuvântului lui Dumnezeu până la Nașterea Lui în trup.
IV. Argumentele PRO și CONTRA sunt diferite. Unele rezonabile și plauzibile, altele eronate și umflate. Dar toate rezolvabile atât timp cât pornim de la ideea fundamentală că un calendar nu este și nu poate fi sacru.
Cel mai utilizat argument în favoarea calendarului vechi este: Lumina Sfântă din sâmbăta Paștelui, mișcarea apei râului Iordan la Botezul Domnului și norul de pe Tabor la Schimbarea la Față.
În primul rând, folosind argumentul dat, să nu uităm că aceste semne minunate (ca și altele atestate în lumea ortodoxă) au loc nu pentru data din calendar, ci pentru evenimentul celebrat de patriarhul, clericii și credincioșii Patriarhiei Ierusalimului în zilele respective. Să ne amintim aici și de minunea cu șerpii ce vin la icoana Maicii Domnului din Kefalonia de sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, la 15 august, pe stil nou.
Astfel, dacă Patriarhia Ierusalimului, care în prezent respectă vechiul calendar, l-ar adopta pe cel nou, aceste minuni ar continua să iabă loc, deoarece Dumnezeu (pentru care o zi este cât o mie de ani și invers) caută la inima și credința omului, nu la calendare. Faptul că Patriarhia Ierusalimului, acum un secol în urmă, n-a acceptat reforma calendaristică ține de statutul Bisericii Sfântului Mormânt și de programul slujbelor din locurile sfinte, aflate în posesia atât a ortodocșilor, cât și a catolicilor.
În al doilea rând, atunci când se argumentează cu săvârșirea de minuni, trebuie să ne amintim că minunile nu pot fi un argument suficient într-o dispută teologică (vezi argumentele Părinților celui de-al VI-lea Sinod Ecumenic în cazul monahului Polihronie).
Un argument des folosit împotriva stilului nou este Anatema impusă adepților calendarului gregorian și a Paștelui calculat după calendarul gregorian de către Sinoadele locale din 1583, 1587 și 1593, ținute la Constantinopol cu participarea celor patru Patriarhi Răsăriteni.
Pentru început, e bine de știut că Bisericile Autocefale de stil nou nu slujesc după calendarul gregorian, ci după cel Iulian îndreptat. Cei interesați cunosc diferența.

Apoi, aceste Sinoade au fost convocate în situația când prozelitismul romano-catolic atinsese cote maxime în Răsărit, iar ideile protestante căpătau o înființă tot mai mare. O astfel de decizie trebuia să servească drept un stăvilar pentru ortodocșii răsăriteni în fața invaziei spirituale venite din Vest. În plus, anatemizarea calendarului gregorian s-a făcut nu fără de presiunea venită din partea Sultanului. O astfel de decezie era în interesul Înaltei Porți, care în iulie 1593 începe războiul de treisprezece ani cu Monarhia Habsburgică.
La acest subiect putem adăuga că în anul
1948, la Moscova a fost convocată o Sinaxă a liderilor Bisericilor Ortodoxe Autocefale în timpul căreia s-a hotărât că diferența de stil nu poate fi un motiv de dezbinare în sânul familiei Bisericilor ortodoxe surori. Cunoaștem două cazuri de modificare a calendarului după anul 1948: în 1968, Biserica Bulgară adoptă calendarul iulian îndreptat (stilul nou), iar în 2017 Biserica Ortodoxă Poloneză revine oficial la stilul vechi.
Rezoluția Sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse din anul 1967 care permite parohiilor Patriarhiei Moscovei din Europa Occidentală trecerea pe stilul nou, este valabilă și în prezent. Astfel, orice parohie dintre ale noastre (din Occident) poate alege între stilul vechi sau nou, fără să încalce vreo regulă.
VI. Disputa legată de data sărbătorii Nașterii Domnului e strâns legată de Anul Nou. Moldovenii (basarabenii) au moștenit din perioada sovietică tradiția sărbătoririi Anului Nou pe 1 ianuarie. Mulți preoți din R. Moldova sunt îngrijorați că enoriașii lor vor fi în riscul de a încălca postul pe ultima sută de metri, motiv pentru care insistă asupra serbării Anului Nou la 14 ianuarie când, conform calendarului vechi, este pomenit Sf. Vasile cel Mare.
În încheiere, vrem să amintim dragilor noștri credincioși un lucru: oricare ar fi calendarul de care vă conduceți sau dacă sărbătoriți Revelionul pe noi sau pe vechi, este important să știți că aceasta nu trebuie să devină un motiv de ceartă și de dezbinare între creștini. Urmați sfatul părintelui duhovnic, respectați tradiția Bisericii și parohiei din care faceți parte și amintiți-vă de cuvintele Apostolului Pavel care scria către creștinii din Colose: “Nimeni deci să nu vă judece pentru mâncare sau băutură, sau cu privire la vreo sărbătoare, sau lună nouă, sau la sâmbete” (Coloseni 2:16)
Sărbători cu pace și bucurie!

"Străduiți-vă să aveți o singură Euharistie, căci una singură este trupul Domnului nostru Iisus Hristos și unul singur este potirul spre unirea cu sângele Său, un singur altar, precum un singur episcop împreună cu prezbiteriul și diaconii." (Epistola către Filadelfeni 4)

"Euharistia este trupul Mântuitorului nostru Iisus Hristos, care a pătimit pentru păcatele noastre și pe care Tatăl L-a înviat în bunătatea Sa." (Epistola către Smirneni 7,1)

"Toți să-l urmeze pe episcop, precum Iisus Hristos pe Tatăl, și pe prezbiteriu ca pe apostoli; iar diaconii să-i cinstiți ca pe porunca lui Dumnezeu. Nimeni să nu facă ceva ce ține de Biserică în afară de episcop." (Epistola către Smirneni 8,1)

"Unde este episcopul, acolo să fie și mulțimea credincioșilor, precum unde este Hristos Iisus, acolo este Biserica catolică (universală)." (Epistola către Smirneni 8,2)

"Eu sunt grâul lui Dumnezeu și voi fi măcinat de dinții fiarelor, ca să devin pâine curată a lui Hristos." (Epistola către Romani 4,1)

"Lasă-mă să fiu mâncare fiarelor, prin care voi putea ajunge la Dumnezeu. Eu sunt grâul lui Dumnezeu; lasă-mă să fiu măcinat de dinții fiarelor, ca să fiu găsit pâine curată a lui Hristos." (Epistola către Romani 4,1)

"Iisus Hristos, Dumnezeul nostru, a fost purtat în pântecele Mariei, conform economiei divine, din sămânța lui David, dar prin Duhul Sfânt." (Epistola către Efeseni 18,2)

"Este un singur Dumnezeu, Care S-a manifestat prin Iisus Hristos, Fiul Său, Care este Cuvântul Său ieșit din tăcere." (Epistola către Magnezieni 8,2)