Sinaxar
22 octombrie
Sfântul Ierarh AVERCHIE, cel întocmai cu Apostolii, episcopul Ierapolei şi făcătorul de minuni († 167)

4 noiembrie
Sfântul Cuvios IOANICHIE cel Mare de la Olimpul Bitiniei, mare apărător al Sfintelor Icoane (n.752, Marikata, Bitinia, Asia Mică -† 4 Noiembrie 846, Mânăstirea Antidion, Muntele Olimp, Grecia)
A fost unul dintre susţinătorii patriarhului Metodie, cel care a iniţiat împreună cu împărăteasa Teodora restabilirea cinstirii Sfintelor Icoane. Prin scrisorile trimise patriarhului Metodie şi chiar prin prezenţa în Sinodul care a proclamat dogmele corecte, Sfântul Ioanichie s-a dovedit un sprijin necesar în această dispută greu de lămurit. Sfântul Ioanichie a primit de la Hristos darul de a merge pe dea­su­pra apei. De asemenea, el se ridica de la pământ în vremea rugăciunii, o menţiune întâlnită şi în viaţa Sfintei Maria Egipteanca.
Sfinții Sfințiți Mucenici NICANDRU, episcopul Mirelor şi ERMEU preotul, hirotoniţi de Sfântul Apostol Tit (secolul I)
Sfântul Mucenic PORFIRIE, comediantul († 361)
Plângerea Proorocului Ieremia pentru Ierusalim şi pentru robirea lui şi pentru uimirea lui Abimeleh
Acest Prooroc mare, Ieremia, era din satul Anatot. A proorocit multe pentru Ierusalim şi Babilon, de asemenea şi pentru iconomia întrupării Fiului lui Dumnezeu. În aceasta se vede toată puterea şi stăpânirea proorociei.
Sfântul binecredincios împărat ION Duca Vataţis, cel Milostiv, care s-a săvârşit cu pace în Magnezia (n.1193-† 3 Noiembrie 1254, Nymphaion, Turcia)
Sfântul Gherontie Stratilat şi Polihronia, părinţii Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă
Sfinții şi Drepţii IOAN, ŞTEFAN şi ISAIA din Georgia
Sfântul Cuvios MERCURIE, Postitorul de la Pecerska (secolul al XIV-lea)
Sfântul Cuvios SIMEON, cel nebun pentru Hristos din Iureteţ în Rusia († 4 Noiembrie 1584)
Sfântul Cuvios NICANDRU din Vologda în Rusia († 1603)
Sfântul Ierarh PAVEL (Konyuskevych), mitropolit de Tobolsk în Rusia († 1768)
Sfântul Cuvios Gheorghe (Karslidis), Mărturisitorul, din Drama (n.1 Ianuarie 1901, Argirupoli, Turcia-† 1959, Drama, Grecia)

să ne dăruiască binecuvântarea lor cerească!

„Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt, Treime Sfântă, slavă Ţie!“

Sfântul Cuvios Ioanichie cel Mare

„Răbdarea este scara către Cer, iar cel care nu rabdă coboară de pe ea și cade”

Sfântul Mărturisitor, Gavriil Georgianul, cel Nebun pentru Hristos

Sinaxar
23 octombrie
Sfântul Sfințit Mucenic şi Apostol IACOV, ruda Domnului și primul episcop al Ierusalimului, care s-a săvârșit fiind tăiat cu sabia († 63)

5 noiembrie
Sfinții Cuvioși Mucenici GALACTION şi EPISTIMIA, soţia sa, din Emesa în Siria († 251)
Hotărând amândoi să petreacă viață călugărească și-au vândut averile și au îmbrăcat haina monahală în Mânăstiri apropiate una de cealaltă. După ce păgânii au aflat de existența celor două Mânăstiri, au trimis armată pentru a prinde toți monahii. Sfântul Galaction a fost luat și dus în fața judecătorilor. Neputând să-și părăsească soțul, Epistimia a mers de bunăvoie după dânsul, deși Mânăstirea în care viețuia fusese ferită de prigoană. Mărturisindu-și amândoi credința, au fost supuși la chinuri, după care li s-au tăiat mâinile și picioarele, iar în cele din urmă și capetele.
Sfinții Apostoli din cei 70 ERMIE, episcop de Filipopoli, LIN, episcopul Romei, GAIE, episcop de Efes, FILOLOG, episcop de Sinope, și PATROVA, episcop de Potiola (secolul I)
Sfinții Mucenici DOMNIN (care în foc s-a săvârşit), TIMOTEI, TEOFIL şi TEOTIM (care s-au săvârşit fiind bătuţi cu pumnii), SILVAN (care s-a săvârşit fiind bătut în temniţă cu pumnii), EUPSIHIE şi CARTERIE (care s-au săvârşit tăindu-li-se părţile cele ascunse), PAMFIL (care s-a săvârşit în temniţă strujit), DOROTEU, preotul (care s-a săvârşit fiind dat fiarelor), FILOTEI, NEARCHOS,dimpreună cu o ceată de Sfinte Muceniţe († 307)
Sfântul Cuvios Mărturisitor GRIGORIE, arhiepiscopul Alexandriei (secolul al IX-lea)
Sfântul Sfinţit Mucenic CASTOR, Episcopul (care s-a săvârşit prin foc) şi Sfântul Mucenic AGATANGHEL (care prin sabie s-a săvârşit).
Sfântul Ierarh IONA, mitropolit de Novgorod în Rusia († 5 Noiembrie 1470)
Sfântul Sfințit Nou Mucenic GABRIEL (Maslennikov), preotul, din Rusia, care a pătimit în timpul regimului comunist (n.1871-† 5 Noiembrie 1937)

Icoana, Făcatoare-de-Minuni, a Maicii Domnului “Speranţa celor disperaţi”

să ne dăruiască binecuvântarea lor cerească!

Icoana, Făcătoare-de-Minuni, „Speranța celor disperați” se află în Biserica cu Hramul Icoanei Maicii Domnului „Sporitoarea Grânelor”, din Orașul Askania-Nova, Districtul Chaplinsky, Regiunea Herson, Ucraina. O altă Icoană „Speranța celor disperați” (Icoana din chilia călugărului Amfilohie, din Pochaev) este amplasată în Schitul de călugărițe al Sfintei și Dreptei Ana din Mănăstirea Gorodoksky Sfântul Nicolae, din Satul Onishkovtsy, situat la izvorul Sfintei Ana, din Ucraina.

Există perioade de tristețe specială în viața fiecărei persoane. Pot exista diferite motive pentru aceasta, dar suferința mentală și a inimii este întotdeauna foarte puternică. O persoană va încerca toate mijloacele pentru a scăpa de durere, dar niciunul nu vindecă, cu adevărat, suferința. Se chinuiește și mai mult pentru că are nevoie de sprijinul real al cuiva. Iar, când ultima speranță de ajutor omenesc dispare, PreaSfânta Maică a Domnului își dezvăluie mijlocirea. Împărăteasa Cerului întinde o mână de ajutor omului care I se roagă, iar situațiile care sunt fără speranță conform tuturor legilor pământești sunt rezolvate în cel mai uimitor mod.

În fața Icoanei „Speranța celor disperați” oamenii, care se află într-o stare de profundă de deznădejde și tristețe, se roagă pentru toate nevoile vitale, dar mai ales pentru: sporirea dragostei, în cazul atacurilor și ispitelor dușmanilor văzuți și nevăzuți, pentru înmuierea inimilor rele, pentru a-i apăra de invidie, pentru răbdarea celor aflați în ispite și nenorociri, pentru îndepărtarea patimei alcoolului și a fumatului şi înmulțirea celor mai bune virtuți creștine în inima credincioasă.

https://salutis8.wordpress.com/2024/10/28/acatistul-icoanei-maicii-domnului-speranta-celor-disperati/

Sfântul, slăvitul și întru tot lăudatul Apostol Ermie se numără printre Cei 70 de Apostoli.

El a fost episcop în Filipopolis, în Tracia. Era de origine greacă, dar a petrecut o vreme la Roma. Îi este atribuită în mod tradițional lucrarea Păstorul lui Herma. A suferit multe necazuri de la păgânii cărora le-a predicat Evanghelia. El este menționat în Epistola către Romani 16,14, iar prăznuirea lui se face la 5 Noiembrie, împreună cu Apostolii Patrova, Lin, Gaie și Filolog și la 4 Ianuarie, împreună cu Cei 70.

Sfântul Ermie a fost inițial înstărit, dar a ajuns sărac din pricina păcatelor lui și ale fiului său. Aflat în această stare, el a primit un Înger de pocăință, care a rămas cu el până la sfârșitul vieții, timp în care el a scris Păstorul, o lucrare cu o largă răspândire în vremea creștinismului primar, care prezintă detaliat învățăturile pe care i le-a transmis Îngerul, punând accentul pe pocăință (vezi continuarea).
Sfântul Ermie și-a sfârșit viața ca Mucenic.

Învățături transmise de Înger Sfântului Apostol Ermie

* crede în Dumnezeu;
* trăiește simplu și curat; nu vorbi de rău; dă de pomană tuturor celor care îți cer;
* iubește adevărul și evită minciuna (ipocrizia);
* păstrează-ți curăția gândurilor;
* învață răbdarea și milostivirea;
* află că un Înger și un demon însoțesc fiecare om;
* teme-te de Dumnezeu, iar nu de diavol;
* fă toate faptele bune pe care ai ocazia să le faci și abține-te de la orice faptă rea;
* roagă-te lui Dumnezeu din tot sufletul tău cu încredere că rugăciunile tale vor fi împlinite;
* păzește-te de melancolie (întristare), sora îndoielii și a mâniei;
* încearcă duhurile bune și cele rele (pentru a le deosebi);
* păzește-te de orice poftă rea.

„Nu ne este atât de mare durerea pricinuită de răutatea semenului nostru cât durerea pricinuită de chinul nostru sufletesc”

Sfântul Ioan Gură de Aur

Sinaxar
24 octombrie
Sfântul Mare Mucenic ARETA şi cei dimpreună cu dânsul 4299 de Mucenici, care au pătimit la Negran în Etiopia (+ 442)

6 noiembrie
Sfântul Cuvios Ierarh PAVEL Mărturisitorul, arhiepiscopul Constantinopolului, care a fost sugrumat cu omoforul său de către arieni (+ 350)
Sfântul Ierarh Pavel, marele mărturisitor al lui Hristos Iisus, s-a născut în Tesalonic şi a fost notar şi scriitor al Sfântului Alexandru, patriarhul Constantinopolului. De asemenea, a fost şi diacon al Marii Biserici, trăind pe vremea lui Constanţiu (337-361), fiul lui Constantin cel Mare. Creştinii l-au pus pe Pavel, patriarh în Constantinopol după trecerea la Domnul a arhiepiscopului Alexandru. A păstorit Biserica lui Hristos cu multă râvnă, în pace şi în buna-rânduială a Dreptei Credinţe. Sfântul Pavel, fiind surghiunit în Armenia, a fost încuiat chiar în casa în care locuia, fiind părăsit cu totul, nedându-i-se nici mâncare şi nici apă. Deci, după 6 zile, arienii văzând că este încă în viaţă l-au sugrumat cu însuşi omoforul său.
Iar când Teodosie şi-a inceput domnia, Moaştele Sfântului nostru Pavel Mărturisitorul sunt duse la Constantinopol, iar, începând cu anul 1236 acestea au fost mutate la Veneţia.
Sfântul Cuvios LUCA din Sicilia, pustnic la Constantinopol şi Corint, care a sihăstrit pe Muntele Etna (+ 820)
Pomenirea prafului care, cu Dumnezeiască iubire de oameni, s-a pogorât pe pãmânt, în zilele lui Leon cel Mare
Sfântul Mucenic NICANDRU
Sfântul PAVEL cel nebun pentru Hristos din Corint
Sfintele Mucenițe fecioare: TECUSA, MATROANA, ATANASIA, ALEXANDRA, CLAUDIA, POLACTIA și EUFROSINA din Ancira (+ 303)
Sfântul Ierarh DIMITRIAN, episcop de Chitria, făcătorul-de-minuni din Insula Cipru († 915)
Sfântul Ierarh VARLAAM, mitropolitul de Novgorod, făcătorul de minuni de la Hotin (Republica Moldova) († 6 Noiembrie 1192)
Sfântul Cuvios LUCA economul de la Pecerska (secolul al XIII-lea)
Sfântul Ierarh GHERMAN, arhiepiscop de Kazan în Rusia (+ 1567)
Sfântul Cuvios VARLAAM, pustnic la Kereţk în Rusia (secolul al XVI-lea)
Sfântul Nou Mucenic din Rusia GRIGORIE, purtătorul de cruce († 1936) ;
Sfântul ILIE (Fondaminsky) din Paris (n.4 Februarie 1880, Moscova, Rusia - † 6 Noiembrie 1942, Auschwitz, Polonia)
Soborul Tuturor Sfinţilor din Irlanda

să ne dăruiască binecuvântarea lor cerească!

În această zi, pomenim praful care, cu Dumnezeiască iubire de oameni, s-a pogorât pe pãmânt, în zilele lui Leon cel Mare.

Întru al optsprezecelea an al stăpânirii lui Leon cel Mare (457-474), întru a şasea zi a lunii Noiembrie, pe la amiază, tot cerul s-a făcut noros şi obişnuita negreală a norilor s-a schimbat într-o vedere de foc, încât se părea că pe toate voia să le ardă.

Şi atâta a înspăimântat pe toţi, încât socoteau, numai din această privelişte, că de s-ar pogorî ploaie din aceşti nori, apoi negreşit ploaia va fi foc şi vâpaie, arzând ca de demult Sodoma.

Deci, pentru o aşteptare ca aceasta, toţi alergând la Sfintele Biserici, cu bocete şi cu alte rugăciuni, Iubitorul de oameni Dumnezeu, amestecând bunătatea cu pedeapsa, a poruncit norilor să plouă o ploaie neobişnuită şi străină, care pricinuia mare frică păcătoşilor.

Că, începând din ceasurile de seară, ploaia s-a întins până la miezul nopţii. Iar praful, care se pogora era negru şi foarte fierbinte şi asemenea ca spuza cea mare din cuptor. El s-a aflat căzut pe pământ şi pe case, mai mult decât de o palmă bărbătească. Şi a ars şi pârjolit toate cele ce răsăreau din pământ.

Şi s-a făcut foarte greu de spălat, arătând şi Mânia lui Dumnezeu, dar şi păcatul îl închipuia. Câ de abia l-au putut spăla multe şi repezi ploi, pogorându-se în multe ceasuri şi zile.

Aşa, s-a arătat că păcatul, cel dintre noi, stă asupra noastră, ca nişte praf de foc, negru şi mistuind de tot, ca focul, sadurile faptei bune. Şi că avem trebuinţă de multă tânguire şi de multe lacrimi, din adâncul inimii, lacrimi care se varsă în suspin şi amărăciunea sufletului, ca, spălând spuza cea înfocată a răutăţii şi îngrăşând pământul cel bun al minţii, să-l facem a rodi cele Dumnezeieşti, ca, de pedeapsa cea din gheenă, care arde şi sufletul şi trupul, să scăpăm şi Împărăţia cerului să o dobândim. Amin!

„Fiecare păcat este dușmănie cu Dumnezeu, gândește-te deci cu cine te dușmănești”

Sfântul Mărturisitor, Gavriil Georgianul, cel Nebun pentru Hristos