Orice stat se sprijină pe trei piloni: controlul, exploatarea și violența. Controlul asupra tuturor proceselor care au loc în stat, exploatarea resurselor și potențialului uman, precum și violența ca sistem de reprimare a celor care depășesc limitele legilor statului. Diferența dintre un stat totalitar și așa-numitul stat „democratic” constă doar într-un mic spațiu de manevră în ceea ce privește libertățile și posibilitățile umane, dar esența este aceeași. Digitalizarea oferă o oportunitate ideală pentru punerea în aplicare a acestor trei mecanisme, și niciun stat din lume nu va renunța la aplicarea lor.
În noul sistem de relații, Algoritmul va prelua o funcție practic religioasă de Atotvăzător. Acest sistem fără chip vă urmărește non-stop fiecare suspin, dorință și cuvânt, pentru a permite sistemului să vă exploateze la maximum și să vă controleze viața exterioară și interioară. În lume se impune conceptul de Panopticon (Michel Foucault) — o închisoare în care un singur gardian îi vede pe toți, iar el nu este văzut de nimeni. Mediul mondial se transformă într-un lagăr de concentrare „blând”, unde gratiile sunt înlocuite de serveri, camere de supraveghere și rating social. În acest mediu, loialitatea față de sistem devine singura condiție pentru supraviețuirea fizică. Libertatea de voință va fi înlocuită cu un confort și o siguranță relative.
Inteligența artificială va crea o realitate de tip „ Nour”, sugerând răspunsuri înainte chiar ca întrebările să apară. Omul, în calitate de purtător al cunoștințelor intelectuale și al capacităților creative, va deveni inutil. El va fi necesar doar acolo unde utilizarea mâinilor și picioarelor umane va fi mai convenabilă și mai ieftină decât utilizarea roboților. Va trebui să ne ascundem undeva, cât mai adânc, opiniile personale și judecățile de valoare, pentru ca sistemul să nu le descopere și să nu ne eticheteze drept elemente potențial periculoase pentru mediul social.
Va deveni imposibil să existăm în afara sistemului. Deja astăzi, în multe metropole, sistemul de recunoaștere biometrică a feței funcționează în timp real. Ochiul atotvăzător al Inteligenței Artificiale vă urmărește fiecare pas, vă cunoaște întreaga viață personală și este gata în orice clipă să dea comanda „foc”, dacă va fi nevoie. În viitor, omul își va putea doar închiria viața pământească în anumite condiții, el nefiind deja proprietarul acesteia. Nevoile de bază, la fel ca și beneficiile suplimentare, vor fi disponibile doar pe bază de abonament. Totul va depinde de ratingul social și de loialitatea față de sistem. În lumea Big Data (datelor mari), personalitatea va fi înlocuită de „utilizator”. Sistemul va face singur alegerile în locul nostru, iar liberul arbitru se va atrofia din lipsă de utilitate.
⬇️

Acest lucru se vede din pașii mici. La urma urmei, este într-adevăr mai comod să folosești datele biometrice decât să porți cu tine un pașaport, pe care îl poți pierde în orice moment. Este mai ușor să-ți pui degetul pe cititor decât să scoți portofelul. Ne punem de bunăvoie un colar (cătușe), care ni se pare o bijuterie de înaltă tehnologie. Dar de îndată ce sistemul te identifică ca fiind un „străin”, această zgardă se va transforma într-un ștreang. Accesul la viață va fi blocat cu un singur clic.
Desigur, nu se poate spune că oamenii nu înțeleg acest lucru. Există destui care trag semnalul de alarmă, există mișcări de protest în întreaga lume în rândul celor care înțeleg esența a ceea ce se întâmplă. Există cluburi remarcabile ale luddiților în SUA și Europa, ai căror membri își schimbă iPhone-urile cu telefoane cu taste, se adună în parcuri și biblioteci, citesc cărți pe hârtie, desenează, comunică între ei față în față și renunță în mod conștient la gadgeturi.
Apropo, „caii de bătaie”, păstorii angajați ai Noii Ordini Mondiale, își cresc copiii exact în acest fel. Elita din Silicon Valley își protejează copiii de propriile invenții. Nu le permit copiilor să folosească gadgeturi până la vârsta de 12–14 ani. Îi educă, printre altele, prin muncă fizică (grădinărit, tricotat, prelucrarea lemnului), artă și „cuvântul viu” al profesorului. În loc de manuale, copiii își creează adesea singuri caiete cu ilustrații. Angajații de la Google, Apple și alte companii similare își trimit copiii la astfel de școli, unde sunt învățați abilități de gândire critică și își dezvoltă empatia doar prin contactul direct, nu pe rețelele sociale.
Amishii americani, multe mănăstiri budiste și alte comunități religioase nu acceptă dictatura procesorului. Aceasta este poziția lor de principiu. Pentru ei, renunțarea la smartphone nu înseamnă o întoarcere „în peșteri”, ci căutarea unui echilibru în care omul rămâne stăpânul tehnologiei, nu un simplu apendice al acesteia. Este o luptă pentru dreptul de a rămâne creator și rugător, nu consumator. Acești oameni folosesc în mod conștient tehnologia doar în cazul în care aceasta nu distruge unitatea familiei sau a comunității. Ei își caută propriul ritm uman și religios. 
⬇️

Și cum putem învăța, împreună, să facem față apostaziei generale? Cel mai important lucru este să nu uităm că tot ceea ce am descris mai sus, în sensul cel mai larg, se află doar în mintea noastră. În realitatea spirituală nu există niciun fel de cifre; toate acestea sunt doar fantezii ale diavolului impuse nouă din exterior. Desigur, în viața pământească nu putem trăi izolați de lumea exterioară, dar putem, pe cât posibil, să nu permitem algoritmilor să ne modeleze viața. Putem lupta pentru a fi stăpânii atenției noastre, și nu obiecte de manipulare.
Aerisiți-vă mintea preventiv cel puțin de câteva ori pe zi. Acordați-vă cel puțin 15–20 de minute de liniște deplină. Pur și simplu observați lumea așa cum este (cerul, copacii, fețele oamenilor). Citiți cărți pe hârtie, gândiți cu propria minte, luați decizii singuri, în ciuda a ceea ce vă propune algoritmul. Începeți și încheiați-vă ziua întotdeauna departe de lumina ecranelor. Păstrați-vă timp pentru rugăciune, reflecție, comunicare vie cu oameni reali, pentru lectură. Surprindeți momentele de bucurie naturală, care nu au legătură cu tehnologia. Consolidați-vă legătura cu Dumnezeu, nu cu rețeaua. Amintiți-vă că smartphone-ul sau computerul este același ciocan. Nu trebuie să trăim în interiorul ciocanului. Folosiți tehnologia pentru a îndeplini o sarcină concretă și puneți-o imediat la loc. Nu uitați niciodată că sunteți purtătorii unui suflet nemuritor și că niciun algoritm nu va putea vreodată să cuprindă abisul inimii noastre. Trebuie să păstrați întotdeauna în interiorul vostru o „zonă invizibilă”. Libertatea noastră începe acolo unde se termină zona de acțiune a algoritmilor. Păstrați-vă dreptul de a fi ilogici și imprevedibili— tocmai asta este ceea ce sistemul nu înțelege. 
Mențineți legături vii între oameni vii. Nimic nu poate înlocui prezența fizică, comunicarea vie și rugăciunea comună. Creați legături orizontale, bazate pe încredere și iubire. Învățați să vă descurcați fără intermediari digitali oriunde este posibil. Abilitățile muncii reale, ale schimbului natural și ale sprijinului fizic constituie fundamentul autonomiei. Să ne amintim că omul nu este un set de date, nu este un computer biologic, ci suflarea lui Dumnezeu.
Sistemul se teme de ceea ce nu poate digitaliza. Nu poate digitaliza profunzimea tăcerii. isihasmul în teologie este calea către Dumnezeu prin oprirea gândurilor. Într-o lume a sclaviei digitale, aceasta este o modalitate de a crea o „zonă invizibilă”, inaccesibilă camerelor și senzorilor. Nu vă faceți niciodată viața publică și transparentă. Păstrați ceea ce este ascuns doar pentru Dumnezeu și pentru cei mai apropiați oameni. Revenirea la „intimitate” este o revoltă împotriva „transparenței”. Dictatura digitală se bazează pe previzibilitate, dar este neputincioasă în fața haosului viu al sufletului uman. De aceea, trebuie să păstrăm în noi ceea ce nu poate fi codificat: spontaneitatea noastră, unicitatea noastră individuală, liniștea noastră și, desigur, sufletul nostru nemuritor.

☦ Părintele Igor Ryabco.

☦ Sfantul Dimitrie cel Nou
27 octombrie

Întru tine, părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că, luând crucea, ai urmat lui Hristos; şi lucrând, ai învăţat să nu se uite la trup, căci este trecător; ci, să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Preacuvioase Părinte Dimitrie, duhul tău.

E ÎNFRICOȘĂTOR CE SE VA ÎNTÂMPLA DUPĂ...


„Ți-e frică de ce se va întâmpla după, când vei înceta să te mai gândești? Totuși, în duh nu există o astfel de idee precum «după». «După» este doar un gând.
Duhul tău trăiește întotdeauna «acum», pentru că așa trăiește Dumnezeu. De aceea, în duh nu există nicio teamă, de aceea el este neînfricat, căci nu are de ce și de cine să se teamă”.

☦ Ieroschimonahul Simon (Bezkrovny)

☦ Arhimandrit Rafail Karelin.

Despre patima iubirii de arginți (Partea 5)

🔷 Există profesii rușinoase: una dintre ele este cea de călău, alta – cea de cămătar. Cămătăria este cea mai scârboasă formă de iubire de arginți.
Dacă călăul ia viața unui om cu o singură lovitură sau un singur glonț, cămătarul bea încet sângele victimei sale. Cămătarul este un om cu inima pierdută.

🔷 Atât în creștinism, cât și în islam, cămătăria este interzisă. Și totuși ea există, deoarece patima pentru Iubirea de arginți îl face pe om să uite de răsplata de dincolo de mormânt și de propriul său suflet.
⬇️

🔷 Iubirea de arginți, mai mult decât nevoia, îi obligă pe oamenii nefericiți să-și vândă trupul ca pe o marfă la piață. Din cauza iubirii de arginți se deschid case de jocuri de noroc, ca niște gropi de lupi, în care cade călătorul neprevăzător.

🔷 Din cauza iubirii de arginți, oamenii se ocupă cu traficul de droguri – acest otravă albă care distruge talentele și forțele omului, destramă familiile, ucide în el sentimentul de milă și iubire chiar și față de cei mai apropiați oameni, transformă omul într-o fiară gata să facă orice doar pentru a obține drogul, fără de care nu-și poate imagina viața.

🔷 Când iubirea de arginți se transformă în patimă, omul strânge bani doar de dragul banilor. Așa cum un câine flămând mușcă mâna celui care încearcă să-i ia mâncarea otrăvită, tot așa cei iubitori de arginți îi urăsc pe cei care le arată starea lor dezastruoasă.


☦ Arhimandritul Rafail (Karelin)

NOI ÎL VOM NAȘTE PE ANTIHRIST.
8 octombrie 2026 de prot. Igor Ryabko. (Russia) 🇷🇺
⬇️

Astăzi a devenit un subiect la modă tema Apocalipsei și a venirii antihristului. Este ceva cu totul firesc, atunci când lumea trece prin vremuri grele: acestea sunt întotdeauna percepute de noi ca fiind cele de pe urmă. Astăzi voi adăuga și eu câteva cuvinte la această temă, dar o voi aborda dintr-o perspectivă la care puțini au acordat atenție până acum.
Adesea, venirea Antihristului este percepută de noi ca un proces ascuns, o creștere intimă undeva în adâncurile ascunse ale elitei mondiale a „omului păcatului, fiul pierzării”. Dar, probabil, nu este chiar așa. Chiar apostolul Ioan Teologul scria că „și acum au apărut mulți antihriști”, iar cu atât mai mult sunt mulți și în prezent. Venirea marelui antihrist este pregătită în mod vizibil de alții, de mici antihriști.
Cine este antihristul? Este, în primul rând, un conducător, un lider mondial. Dar unul cum? Cel în care calitățile liderilor mondiali din trecut sunt ridicate la rang de absolut. Și acesta va fi un narcisist suprem. Dacă Hristos Se manifestă prin iubire jertfitoare, smerenie și slujire, atunci Antihristul este complet închis în sine și cere o adorare totală a propriului „eu”. Este conducătorul ideal al mass-media și un simulacru impecabil al mântuirii. Dar venirea sa în lume va fi pregătită de micii antihriști — copiile sale reduse și de calitate variabilă.
Conducătorii lumii nu sunt politicieni, ci politicieni de mâna a doua. Ce diferențiază un politician de un om de stat a spus-o remarcabil James Clark: „Politicianul se gândește la următoarele alegeri, iar omul de stat — la următoarea generație”. Adevărați oameni de stat au fost George Washington, Charles de Gaulle, Abraham Lincoln, Konrad Adenauer. Aceștia erau oameni de stat care nu se gândeau la ei înșiși, ci la poporul țării lor. Însă puterea în lume trece treptat de la cei pe care îi putem numi oameni de stat la o elită de cu totul altă natură.
Observați ce reprezentau oamenii de stat din vremurile trecute, cu semnul „minus”. Care era trăsătura distinctivă a tiranilor remarcabili? Paranoia. Irod cel Mare, Ivan cel Groaznic, Filip al II-lea, Petru I, Stalin — toți aceștia erau paranoici. Dar odată cu venirea Antihristului, totul se va schimba, iar principala trăsătură negativă a liderilor mondiali va deveni narcisismul. Iar acesta este un tip mult mai periculos decât paranoicul.
În ce constă diferența dintre ei? Psihologia paranoicului îl obligă să fie strateg, nu actor. El trăiește într-o teamă reală sau exagerată. Narcisul, însă, este orbit de iluzia propriei măreții. El crede sincer în infailibilitatea sa și ignoră complet orice înțelegeri care îi limitează ego-ul. De aceea, înainte de venirea Antihristului, toate „liniile roșii” vor dispărea din politica mondială. Liniile roșii reprezintă bunul simț. Dar narcisiștii nu recunosc nicio limită pentru ei înșiși. Paranoicul, temându-se pentru viitorul său, are grijă de interesele statului, care pentru el reprezintă o fortăreață personală. Narcisistului, însă, nu-i interesează proiectele pe termen lung: el trăiește în euforia momentului prezent, iar oamenii sunt pentru el doar mijloace și resurse, nimic mai mult. Narcisistul nu are empatie, nu are sentiment de compasiune sau milă. Este un maestru al manipulării, un actor și un jucător, dar nu un conducător. Paranoicul este laș și precaut acolo unde puterea nu este de partea lui; el este capabil să accepte un compromis calculat dacă vede un pericol mortal. Narcisistul nu este capabil de asta. El este, de regulă, neînfricat și gata să riște totul, să ardă totul din temelii, doar pentru a-și confirma în fața sa propria măreție a egoului.
Cel mai trist lucru este că narcisistul nu este capabil să-și recunoască greșelile: pentru ego-ul său, acest lucru echivalează cu moartea. O greșeală sau un eșec reprezintă o palmă dată orgoliului său. Paranoicul este preocupat de locul său în istorie.
⬇️

Narcisului îi pasă doar de ratingul său pe rețelele sociale chiar în acest moment, pentru că pentru el „după noi, să nu mai crească nici iarba”. Mai simplu spus, politica mondială se va transforma într-un teatru mondial al actorilor îndrăgostiți de sine, care joacă cu patimă șah cu soartele a miliarde de oameni, de care nu le pasă deloc.
Întrebare: de ce? Cum se va întâmpla ca oamenii de stat să fie înlocuiți de politicieni – oameni cu un nivel scăzut de responsabilitate socială? Pentru că noi înșine îi vom aduce acolo. Iar principalul motiv al venirii lor va fi schimbarea mediului informațional.
Când cultura se baza pe cuvântul scris (carte, document, teologie, analiză aprofundată), lider devenea cel care știa să gândească sistematic, să țină cont de context și să elaboreze strategii pe termen lung. Cultura ecranului și a clipurilor a eliminat profunzimea: nu esența contează, ci imaginea vizuală, viteza de reacție și șocul. După ce și-a pierdut comunitățile tradiționale, sensurile și credința, omul modern nu caută pe cel care îi va oferi adevărul sincer, ci pe cel care îi va dărui o iluzie ușoară, îl va liniști și îi va mângâia propriul ego. De aceea, procesul politic se va transforma în show-business. Narcisul va triumfa în acest mediu în mod natural: nu simte rușine, este convins de propria sa excepționalitate, arată perfect în fața camerei și spune cu ușurință ceea ce se așteaptă să audă de la el într-o anumită clipă. Nu are conștiință, onoare și decență, dar știe să mintă frumos.
⬇️

Conducătorul din trecut (cu toate defectele sale) era ancorat în realitate. Se temea de un dușman real, de comploturi, de moarte, de judecata lui Dumnezeu sau de locul pe care îl va ocupa în istorie, iar această teamă îl obliga să fie realist. Dar noi înșine am schimbat căutarea adevărului pentru siguranță și confortul cotidian. Ideile au fost înlocuite de management și consum. Valoarea principală a devenit comoditatea, nu profunzimea. Când confortul a devenit norma, omul s-a închis definitiv în sine. Iar puterea a devenit doar o reflectare a acestei stări: societatea, devenită narcisistă, a generat și a propulsat la putere conducători-oglinzi.
Antihristul nu este o fiară cu coarne, ci întruchiparea extremă, absolută a narcisismului și populistul ideal. Societatea însăși va dori să vadă la putere un salvator-artist — unul care nu va chema la pocăință sau la recunoașterea greșelilor, ci va deveni un om al mass-media și un manipulator ideal, care promite confort rapid, siguranță și fericire cu un singur clic.
Narcisismul, în punctul său culminant, cere tocmai acest lucru — să pună ego-ul uman în locul lui Dumnezeu. Antihristul va deveni idolul ideal al egoismului nostru, obiectul final de venerație pentru o lume care a renunțat definitiv la profunzime, la cruce și la iubirea jertfitoare, în favoarea unei admirații de sine nesfârșite și a efectului exterior.
Și problema nu este că oamenii meschini vor ajunge la putere, ci că noi înșine devenim solul pe care aceștia înfloresc din belșug. Necazul este că omenirea renunță în masă la munca asupra sufletului, deși tocmai în aceasta constă singurul sens al vieții pământești. Schimbăm această muncă cu iluzii și este cu totul firesc ca la putere să ajungă tocmai acei oameni care au învățat să le vândă în mod profesionist.

Profețiile starețului Gavriil despre țarul rus și cel sârb

Cuviosul Gavriil din Boșnia (sârb) a lăsat în urmă îndrumări duhovnicești profunde și detaliate, precum și profeții referitoare la viitorul popoarelor rus și sârb. În centrul viziunilor sale se află conceptul unei legături duhovnicești și istorice indestructibile între Serbia și Rusia, care va culmina cu restabilirea monarhiei ortodoxe în ambele țări.
⬇️

Viitorul Țar rus — scutul ortodoxiei

Starețul Gavriil sublinia neîncetat că soarta Serbiei depinde în mod direct de situația din Rusia. Potrivit cuvintelor sale, ortodoxia mondială și poporul sârb nu vor putea dobândi adevărata libertate și stabilitate fără o putere puternică și prietenoasă.
Condiția principală: Starețul le repeta adesea credincioșilor: „Sârbilor nu li se va îmbunătăți situația până când în Rusia nu se va încorona un țar ortodox”. El vedea în viitorul autocrat rus singura forță capabilă să facă față presiunii spirituale și politice globale asupra popoarelor ortodoxe.
Chemarea la rugăciune: Starețul Gavriil le-a poruncit sârbilor să se roage cu stăruință pentru renașterea Imperiului Rus: „Rugați-vă cu toții lui Dumnezeu ca Rusia să redevină din nou o împărăție ”. El susținea că, de îndată ce Rusia se va întoarce la rădăcinile sale istorice creștine și la ordinea monarhică, acest lucru va schimba întregul curs al istoriei mondiale.

Țarul sârb din neamul Nemanici

În ceea ce privește patria sa, starețul Gavriil a prezis o perioadă de încercări extrem de grele, care, totuși, se va încheia cu o salvare minunată. Starețul a profețit că, în momentul slăbiciunii extreme a statului și a vieții duhovnicești, când Serbia va fi divizată și epuizată, Dumnezeu va arăta poporului un conducător drept. Acest suveran va proveni, pe linie maternă, din vechea dinastie sfântă a Nemaniților.

Rolul țarului rus în Serbia: Cel mai strălucitor moment al profeției îl reprezintă viitoarea întâlnire dintre cei doi conducători. Starețul Gavriil afirma că viitorul țar ortodox rus va sosi personal în Serbia pentru a-l încorona pe țarul sârb. Acest lucru simbolizează unitatea spirituală deplină și uniunea indestructibilă dintre cele două popoare slave.

Purificarea Bisericii și a statului:

Sub conducerea noului conducător sârb, țara se va întoarce la poruncile Sfântului Sava. Starețul a prevăzut că acest țar va instaura o ordine strictă în stat, va curăța Biserica Ortodoxă Sârbă de schisme interne, erezii și modernism, precum și le va reda sârbilor adevărata evlavie.

Calea prin pocăință

Starețul Gavriil a avertizat în mod special că aceste vremuri binecuvântate nu vor veni de la sine. Mântuirea Serbiei și a Rusiei va fi precedată de o perioadă de curățire grea. El a îndemnat poporul la pocăință sinceră, post strict și rugăciune neîncetată. Numai prin schimbarea interioară a oamenilor, potrivit cuvintelor sale, Dumnezeu va dărui popoarelor ortodoxe împărații promiși.

☦ Starețul Gavriil Bostonian.
Serbia 🇷🇸

O, omul! A ajuns o fiară ştiinţifică. Ştii câte avioane sunt gata să zboare pe cer?

Chefuieşte şi distrează-te, omule; însă bagă de seamă când vor apărea păsările negre, avioanele. Şi sus, în avioane, vor fi oameni, oameni de ştiinţă. Ei vor apăsa butoanele. Şi după aceea… Dumnezeul meu! Dumnezeul meu!

O bombă va cădea în Tesalonic, una în Atena, una în Sofia, una la Belgrad, una la Moscova, una la Londra, una în New York, una în Chicago…, şi nimic nu va mai rămâne. Pământul se va transforma într-un cărbune.

Iată, deci că omul este mai rău decât fiara. De mii de ori să nu fi avut şcoli şi universităţi, iar oamenii să fi fost analfabeţi. Cu astfel de ştiinţe, care vor distruge lumea, ce să faci cu ele?

Vom spune peste puţin timp ceea ce zice o profeţie: Deschideţi-vă, munţi şi peşteri, ca să ne ascundeţi (Luca 23, 30). Pentru că a ajuns mânia lui Dumnezeu asupra acestei lumi păcătoase.

Mitropolitul Augustin Kandiotis (1907-2010) 🇬🇷

☦ Arhimandritul Rafail Karelin.

Despre patima iubirii de arginți (partea 6)

🔷 Patima iubirii de arginți este străină de natura umană; ea este adusă din exterior și, de aceea, la început este mai ușor de învins decât alte patimi, dar dacă se înrădăcinează în sufletul omului, va deveni mai puternică decât toate patimile la un loc.

🔷 Nimeni nu se naște iubitor de arginți, ci devine astfel. De aceea, păcatul iubirii de arginți trebuie să lupți încă de la prima sa manifestare, la fel cum se smulg lăstarii de buruieni din grădină.

🔷 Iubirea de arginți are diverse forme: avariția, zgârcenia, acumularea de lucruri inutile. Omul trebuie să se oblige mai întâi să împartă ceea ce nu are nevoie, iar când va simți bucuria acestui gest și va vedea că este mai bine să dai decât să iei, atunci, ulterior, va putea să împărtășească de bunăvoie cu cei nevoiași.
⬇️

🔷 Când vedem cerșetori la porțile bisericii, să privim în inima noastră ce se află acolo: bucuria că putem oferi milostenie prin intermediul lor Însuși lui Hristos, sau un sentiment de iritare față de acești oameni. Atunci vom înțelege cât de mult duhul iubirii de arginți ne-a ocupat inima. 

🔷 Primul mijloc de luptă împotriva acestui păcat este pomenirea morții, care îi va lua omului tot ce are, și amintirea Judecății de Apoi, când în fața tuturor se va dezvălui această patimă distrugătoare, care roade interiorul inimii, precum cancerul roade trupul bolnavului.

🔷 Trebuie să ținem mereu minte cuvintele rostite de dreptul Iov, când a aflat că toată averea lui s-a pierdut: „Gol m-am născut, gol și voi muri. Dumnezeu a dat și Dumnezeu a luat. Slavă lui Dumnezeu pentru toate”.

🔷 După ce am făcut o faptă bună, nu trebuie să ne plângem că nu am primit în schimb recunoștință sau lucruri reciproce. A da pentru Domnul înseamnă a da fără a aștepta nimic în schimb.


☦ Arhimandritul Rafael (Karelin)

FRATILOR, VOR VENI ZILE  GRELE LUMEA A LUAT-O RAZNA, pentru că lumea l-a uitat pe Dumnezeu ”...(Părintele Selafiil din Siberia – ucenicul Sfântului Arhiepiscop Luca al Crimeii)

Feriţi-vă ochii şi cugetele de desfrânare, căci pentru desfrânare va îngădui Domnul acest prăpăd prin foc.
⬇️

...Va veni ziua cand nu veti avea loc sa ingropati mortii din nenorociri si boli, si ii veti ingropa in gropi comune. Aici a ajuns omul prin pacat. L-a uitat pe Dumnezeu, a uitat posturile. Nu mai ia aminte la nimic sfant...

... va veni asa foamete, fata de care foametea din războiul din 1941 nu este nimic.

O doamna l-a intrebat daca va fi razboi, iar el a raspuns:
“Mai mult de-atat, fata mea”.
Asta nu-i nimic. Mult mai multe veți vedea. Mult mai multe, ca sa treacă prin incercari poporul care nu vrea sa ia aminte”.

“PREGATITI-VA, DRAGII BUNELULUI, PREGATITI-VA… Grozavia cea mare va fi un razboi intre toate marile puteri ale lumii.
Dragostea este poarta către cer. Prin această poartă nu intră cei mari ai acestei lumi, cei voinici, cei perfecţi. Nu, această poartă este făcută pentru cei ologi, pentru cei gârbovi, pentru cei orbi, pentru cei slăbănogi, pentru cei paralitici, pentru cei care striga la Dumnezeu... Dragul Bunelului, drag…
Voi numai să strigaţi, dragii Bunelului, să strigaţi la Dumnezeu şi la Preacurata Maica Sa când veţi avea vreo greutate pe suflet sau veţi da de vreo ispită și atunci veți dobândi ajutor!

Domnul să vă binecuvânteze şi să vă acopere cu mâna Sa cea tare, dragii Bunelului, Domnul să vă dăruiască a gusta din bucatele Raiului şi, mai cu seamă, din dulcea smerenie, păziţi dragostea. Smeriţi-vă, fără smerenie nu se poate. . Fiţi o inimă, un cuget.
Vremurile rele sunt…"

☦ Părintele Selafiil din Siberia

𝗡𝘂 𝘃ă 𝘁𝗲𝗺𝗲ț𝗶 𝗱𝗲 𝘃𝗿𝗲𝗺𝘂𝗿𝗶𝗹𝗲 𝗰𝗮𝗿𝗲 𝘃𝗶𝗻. 𝗧𝗲𝗺𝗲ț𝗶-𝘃ă 𝘀ă 𝗻𝘂 𝘃ă 𝗴ă𝘀𝗲𝗮𝘀𝗰ă 𝗮𝗰𝗲𝗹𝗲 𝘃𝗿𝗲𝗺𝘂𝗿𝗶 𝗱𝗲𝗽𝗮𝗿𝘁𝗲 𝗱𝗲 𝗛𝗿𝗶𝘀𝘁𝗼𝘀.

☦ Sfântul Paisie Aghioritul.