Se știe că anul acesta perioada Triodului începe pe 9 februarie, când vom avea Duminica vameșului și a fariseului. Regula cere ca în duminica anterioară perioadei Triodului, adică mâine, să se citească la Liturghie evanghelia de la Luca despre vameșul Zaheu. Un text arhicunoscut, deoarece se citește la binecuvântarea (sfințirea) casei. În acest text aflăm mai multe puncte importante pentru noi.
Iată trei din ele:
1. Hristos intră în casa și în viața oricărui om, indiferent cât de păcătos ar fi, numai dacă este acceptat, „căci Fiul Omului a venit să caute și să mântuiască ceea ce era pierdut” (Luca 19:10).
2. Zaheu își ia angajamentul de a se corecta, de a-și schimba viața. Zaheu nu era doar un colector de taxe, ci șeful colectorilor de taxe, o persoană cu statut foarte înalt la acea vreme. Colectorii de taxe erau oameni bogați, nu doar pentru că aveau salarii bune, ci pentru că beneficiau de un suplimentar din impozitele pe care le colectau. De fapt, exact ca și acum.
El știa bine că e un păcătos. Nici prin cap nu i-ar fi trecut sa-L invite pe Iisus în casa lui. Dorea doar să-L vadă. Însa pentru aceasta a trebuit să se smerească și să se urce într-un copac, ca un puștan, cu riscul de a fi luat în râs. Dar, pe cât de mare i-a fost dorința de a-L vedea pe Domnul, tot atât de mare i-a fost și răsplata. Iisus Hristos se autoinvită în casa acestui oligarh ticălos și stă la masă cu el. Atât de puternic a fost acest impact emoțional asupra lui Zaheu, încât el demonstrează cea mai sinceră formă de pocăință și corectare. Toate acestea au necesitat voință și mult curaj.
3. Acest pasaj al Evangheliei este și despre a nu judeca pe nimenea după cele exterioare. În majoritatea cazurilor noi vedem doar manifestările exterioare ale vieții unei persoane. Nu putem ști ce este în interiorul altui om. N-avem cum să știm cu ce gând face el una sau alta. Cu toate acestea, ne permitem să judecăm, să dăm calificative faptelor altor oameni așa, de parcă am ști inima și gândul lor. De ce facem asta? Pentru că suntem curioși de viața personală a altora, patimași în a râde de ei, mândri și nerușinați. Evanghelia ne spune în mod constant că nu e bine să ne uităm ce fac alții, să răscolim păcatele altora, ci doar să avem grijă de noi înșine. Acest lucru, de fapt, va fi discutat în mod repetat în toată perioada Postului Mare.
Să ne fie de învățătură!

[În vremea aceea,] Către unii care se credeau că sunt drepţi şi priveau cu dispreţ pe ceilalţi, a zis [Iisus] pilda aceasta:
Doi oameni s-au suit la templu, ca să se roage: unul fariseu şi celălalt vameş. Fariseul, stând, aşa se ruga în sine: Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi, adulteri, sau ca şi acest vameş. Postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte câştig.
Iar vameşul, departe stând, nu voia nici ochii să-şi ridice către cer, ci-şi bătea pieptul, zicând: Dumnezeule, ispășire fii mie, păcătosului!
Zic vouă că acesta s-a coborât mai îndreptat la casa sa, decât acela. Fiindcă oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa.